Blestemul Ingerului - Centrul de Stiri

Post Top Ad

luni, 27 mai 2013

Blestemul Ingerului

Am rupt si ultimul bob din ciorchinele iluziilor. Un bob cu gust de sange putred, cules din gradina unde-a inflorit blestemul. Apoi, m-am indreptat spre casa ta inconjurata de tipete si te-as fi vazut de nu mi-ar fi-mpietrit privirea in fereastra. Si-apoi s-a facut intuneric ca-n burta balenei. Eram prizonier in acest spatiu infinit si mi s-a facut teama. Am simtit pe umar o mana usoara-caci asa e o mana de inger. La inceput era ca o binecuvantare, o mangaiere care-mi bucura tot corpul, insa cu cat trecea vremea, atingerea incepea sa ma arda. Cand am ingenuncheat de durere, ingerul si-a dezlipit mana si a clamat:
 
 

"Pentru ca ai savarsit pacatul de a intoarce spatele vietii si pentru că ti-ai propus sa fii nefericit, o sa suporti intreaga viata  eternul dispret al materiei". Atunci am inceput sa vad din nou si in fata mea s-a profilat urias, hidos, ingretosator, un abator. Inmarmurit abia am mai auzit un glas poruncitor: "Hei, iar ai cazut in butoiul cu melancolie, mestere? Hai fuga ca e nevoie de tine in sala de dezosare!" Trupul mi s-a scuturat de scarba si a cazut cu fata intr-un maldar de resturi de carne si zgarciuri. Un lapte rosu mi se prelingea peste tot si parca atunci am auzit in urechi urletul de groaza al animalelor ucise.

Post Bottom Ad